Practica scrisului

Cum să scrii un roman când ai un serviciu cu normă întreagă

Lucrezi toată ziua, ai grijă de cineva sau le faci pe amândouă, iar sfatul „scrie în fiecare dimineață timp de trei ore” nu ține cont de situația ta. Poți totuși să termini un roman. Ai nevoie de un plan alcătuit din intervale scurte, de o metodă prin care să nu le irosești și de un calcul realist al timpului necesar pentru versiunea de lucru.

Limbă

Începe prin a analiza cum îți folosești timpul

Înainte să-ți promiți că vei scrie o oră pe zi, află unde se duc orele tale. Timp de o săptămână obișnuită, notează ce ai făcut în fiecare interval de jumătate de oră, de când te trezești până te culci. Îți ia doar câte un minut din când în când, iar rezultatul te surprinde de obicei.

Caută momente moarte, nu timp liber. Timpul liber e cel pe care ți-l imaginezi disponibil. Momentele moarte sunt intervalele care există, dar nu sunt ocupate de nimeni: cele zece minute dinainte să se trezească cei mici, pauza de prânz în care derulezi pe telefon, drumul cu trenul sau așteptarea în mașină cât timp copilul e la o activitate. Încercuiește fiecare interval de cel puțin 20 de minute, apoi marchează trei sau patru în care ești cel mai puțin obosit.

Acestea sunt intervalele tale de scris. Nu ai nevoie de multe. Patru intervale de 30 de minute pe săptămână sunt mai bune decât o sesiune de trei ore planificată, dar care nu mai are loc niciodată.

Scrie în intervale de 30 de minute

Treizeci de minute îți ajung să scrii câteva sute de cuvinte și sunt destul de ușor de găsit în program. Fiecare interval are avantajele și capcanele lui.

  • Înainte de serviciu: ești odihnit și încă nu ți-a cerut nimeni nimic. Costul este somnul, așa că trezește-te cu 30 de minute mai devreme, nu cu două ore, și fă asta doar dacă poți să te culci mai devreme.
  • La prânz: e un interval sigur dacă ți-l protejezi, iar schimbarea decorului ajută. Mănâncă înainte sau după, la birou, ca să nu irosești timpul hotărând ce faci.
  • Pe drum, dacă nu conduci: trenul, autobuzul sau feribotul pot fi cele mai bune ocazii de scris. Dacă ești la volan sau mergi cu bicicleta, nu scrie deloc. Folosește un moment sigur ca să te gândești la scena de mâine și noteaz-o după ce parchezi.
  • Seara: cel mai ușor de planificat și cel mai ușor de pierdut. Orice apare în program o va înlocui, așa că păstreaz-o ca rezervă, nu ca interval principal.

Adaugă un interval mai lung în weekend

O sesiune săptămânală de 90 de minute până la două ore schimbă ce poți realiza. E suficient de lungă ca să scrii o scenă întreagă fără să te oprești, să descurci o problemă de intrigă sau să recitești ce ai scris în timpul săptămânii și să vezi încotro se îndreaptă povestea.

Programeaz-o la aceeași oră în fiecare săptămână și spune-le celor din jur. E normal ca o dată pe lună să-ți ocupe intervalul treburile de rezolvat. Dacă se întâmplă în fiecare săptămână, ai ales un moment nepotrivit: mută sesiunea, nu renunța la ea.

Păstrează-ți energia și folosește bine sesiunile scurte

Când ai doar o jumătate de oră, nu-ți permiți să petreci primele zece minute hotărând ce să scrii. La sfârșitul fiecărei sesiuni, rezervă două minute ca să notezi începutul scenei următoare: unde începe, cine e acolo și ce se schimbă. Astfel, fiecare sesiune scurtă începe cu o propoziție, nu cu o întrebare.

Păstrează în telefon notițe cu tot ce-ți vine în minte când nu ești la birou. O replică auzită la coadă la casă, o idee despre ce vrea personajul negativ, un detaliu observat în autobuz. Adună-le într-o singură notiță și mută-le mai târziu în versiunea de lucru. Notițele nu te costă nimic și îți ușurează următoarea sesiune.

Alege sarcina în funcție de energia pe care o ai. În intervalul în care ești cel mai odihnit, scrie cuvinte noi. Într-o seară obositoare, e mai bine să planifici, să citești sau să-ți pui notițele în ordine; și așa înaintezi cu cartea. Pentru o metodă mai detaliată de organizare a unei sesiuni, citește articolul despre cum să-ți construiești o sesiune de concentrare pentru scris.

Spune-le celorlalți când ai nevoie de timp

Cei care locuiesc cu tine nu-ți pot proteja timpul dacă nu știu de el. Spune-le orele exacte și ce vei face atunci. O formulare precum „Sâmbătă, de la 8 la 9:30, scriu și aș vrea să țin ușa închisă” funcționează mai bine decât o dorință vagă de liniște.

Oferă ceva la schimb. Dacă cineva te înlocuiește sâmbătă dimineața, ocupă-te tu de treaba lui altă dată. E mai ușor să-ți faci timp pentru o carte când e un schimb, nu o favoare. La fel și cu șeful care poate te lasă să iei prânzul în liniște.

Cât durează să scrii o versiune de lucru

Fă calculul de la început, fiindcă răspunsul sincer îți influențează tot planul. O versiune de lucru de 80,000 de cuvinte are o lungime obișnuită, deși multe romane sunt mai scurte sau mai lungi. Iată trei programe realiste, pornind de la un ritm de aproximativ 600 de cuvinte pe oră, în limitele obișnuite pentru mulți autori care scriu prima versiune:

  • Cinci sesiuni de 30 de minute în zilele lucrătoare, cu aproximativ 300 de cuvinte fiecare: 1,500 de cuvinte pe săptămână. 80,000 împărțit la 1,500 înseamnă 53.3, deci 54 de săptămâni, cam un an.
  • Aceleași sesiuni în timpul săptămânii, plus un interval de 90 de minute în weekend, în care scrii aproximativ 900 de cuvinte: 2,400 de cuvinte pe săptămână. 80,000 împărțit la 2,400 înseamnă 33.3, deci 34 de săptămâni, cam opt luni.
  • Cinci sesiuni de 50 de minute în zilele lucrătoare, cu aproximativ 500 de cuvinte fiecare, plus un interval de 2.5 ore sâmbăta, în care scrii aproximativ 1,500 de cuvinte (asta cere intervale mai lungi decât au la dispoziție cei mai mulți): 4,000 de cuvinte pe săptămână. Asta înseamnă 20 de săptămâni, cam cinci luni.

Privește aceste cifre ca pe niște estimări, nu promisiuni. Ritmul tău va fi diferit și vor exista săptămâni în care vei scrie mai puțin. Lista arată că sesiunile mici și constante se adună până obții o versiune completă într-un an și că un singur interval suplimentar pe săptămână poate scurta durata cu câteva luni.

La ce să renunți și când să te odihnești

Timpul pentru un roman trebuie să vină de undeva. Gândește-te la unul sau două lucruri la care poți renunța fără regrete: un serial pe care-l urmărești din obișnuință, o întâlnire regulată la care nu vrei să mergi sau a doua oră de știri. Nu trebuie să renunți la tot ce-ți face plăcere. Taie ce nu-ți va lipsi și păstrează lucrurile care-ți dau energie.

O regulă utilă este să schimbi, nu să adaugi. Când apare ceva nou în programul săptămânal, scoate altceva. Dacă tocmai sesiunea de scris este cea la care renunți mereu, ia aminte înainte să treacă o lună fără să scrii.

Uneori treci printr-o perioadă prea grea ca să poți scrie: cineva din familie e bolnav, ai un termen-limită la serviciu sau a apărut un bebeluș în familie. O pauză planificată nu înseamnă că renunți. Stabilește-i durata (două săptămâni, o lună), noteaz-o și lasă-ți un mesaj pentru ziua în care revii: ultima pagină scrisă și ce urmează. Dacă poți, păstrează un obicei cât de mic, de pildă cinci minute pe săptămână în care să-ți notezi ideile, ca povestea să rămână vie.

O săptămână, pas cu pas

Marisol lucrează la facturare într-un spital, merge cu trenul 35 de minute pe sens și are grijă de tatăl ei seara. Vrea să termine o dramă de familie de 80,000 de cuvinte. Analiza timpului îi arată patru intervale posibile: drumul cu trenul, pauza de prânz, o jumătate de oră înainte de serviciu și sâmbătă dimineața.

Iată cum arată săptămâna ei. Luni scrie 280 de cuvinte în tren. Marți scrie 320 la prânz. Miercuri are o seară solicitantă în care îngrijește pe cineva, așa că scrie doar 250 de cuvinte în tren și lasă o notiță de două minute pentru ziua următoare. Joi se trezește cu 30 de minute mai devreme și scrie 340 de cuvinte înainte de serviciu. Vineri e frântă, așa că nu scrie nimic, dar înregistrează pe telefon o notiță de cinci minute despre scena următoare. Sâmbătă are un interval de 90 de minute și scrie 1,050 de cuvinte. Duminică se odihnește.

În total: 280 + 320 + 250 + 340 + 1,050 = 2,240 de cuvinte. În ritmul acesta, îi ia cam 36 de săptămâni să scrie 80,000 de cuvinte, puțin peste opt luni. Ratează două zile și tot rămâne în grafic, fiindcă planul ținea cont de asta.

Dacă vrea să termine mai repede, știe ce poate schimba. Adăugând o sesiune de 30 de minute vineri, la prânz, în care scrie aproximativ 300 de cuvinte, ajunge la 2,540 de cuvinte pe săptămână. 80,000 împărțit la 2,540 înseamnă 31.5, deci aproximativ 32 de săptămâni. Alege să păstreze vinerea ca zi de odihnă și acceptă că drumul va fi mai lung.